GARANT'IE, garanţii, s.f. Obligaţie în virtutea căreia o persoană sau o instituţie răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligaţii (materiale); (concr.) ceea ce serveste drept asigurare că o obligaţie luată va fi ţinută. ◊ Loc. vb. A lua pe garanţie = a garanta. ◊ Expr. Pe garanţia cuiva = pe răspunderea cuiva. A da garanţie = a da asigurări că un lucru va fi îndeplinit. A prezenta garanţie de... = a se prezenta astfel încât să trezească încrederea, să ofere siguranţă. - Din fr. garantie, it. garanzia.
Sursă : DEX'98 (9702)  - gall

GARANT'IE s. 1. v. cauţiune. 2. v. amanet. 3. asigu-rare, chezăsie, (înv.) credinţă. (Acest lucru constituie o ~ pentru ...)
Sursă : Sinonime (185161)  - siveco

garanţ'ie s. f., art. garanţ'ia, g.-d. art. garanţ'iei; pl. garanţ'ii, art. garanţ'iile (sil. -ţi-i-)
Sursă : DOR (248051)  - siveco

GARANT'I//E ~i f. 1) Obligaţie a cuiva de a răspunde de ceva. ◊ A prezenta ~ a oferi siguranţă. A lua pe cineva pe ~ a garanta pentru cineva. 2) Fapt care asigură respectarea unei astfel de obligaţii. [G.-D. garanţiei] /<fr. garantie
Sursă : NODEX (335863)  - siveco